TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Metode folosite in terapia bâlbâielii

pe Martie 30, 2012

Balbaiala prezinta o forma primara (usoara)si una secundara.

In forma usoara ,initial terapia se poate face de catre familie si educatoare.

Masuri educative care trebuiesc luate pentru inlaturarea balbaielii(terapie indirecta):

-Inlaturarea sau micsorarea intensitatii factorilor conflictuali care intretin balbaiala;

 – Crearea unui climat relaxant, plin de afectivitate ,influenţarea copilului prin jocuri care dezvoltă curajul, evitând jocurile care trezesc agresivitatea; dans, muzică fără a se exagera evitându-se genurile de muzică care stârnesc agresivitatea;

-Cresterea rezistentei la factori stresanti prin calirea phihofiziologica-program de viaţă, cu asigurarea orelor de somn liniştit, evitarea stărilor de agitaţie înainte de somn, asigurarea meselor la ore regulate, excursii, activităţi sportive.

-Exersarea vorbirii fluente fără a i se atrage atenţia, prin conversaţii cu propoziţii simple, conţinut accesibil, mişcări bine conturate, evitându-se tonul ridicat, întrebări bruşte exerrsarea vorbirii fluente in situatii ce stimuleaza siguranta si dorinta de comunicare

– Atunci când copilul întâmpină dificultăţi ,părinţii trebuie „să îi ia cuvântul din gură”.

– Nu trebuie forţat să pronunţe propoziţii la care s-a tulburat pentru că este făcut atent inutil.

– Utilizarea poveştilor, a cărţilor ilustrate, îmbogăţind astfel vocabularul copilului.

In grădiniţă copilul trebuie inclus într-o colectivitate normală, în activităţi unde sunt implicaţi toţi copii.

Trebuiesc respectate urmatoarele indicatii:

-Relaţii armonioase între educatoare şi copil, pentru ca el să îşi exprime părerile şi cerinţele. Ea trebuie să sesizeze situaţiile care provoacă tulburări. Să fie solicitaţi cu multă prudenţă în comunicările ce produc stări tensionate, suprasolicitatoare.

-Evitarea stărilor conflictuale, a observaţiilor, a întrebărilor adresate în mod brusc, a situaţiilor de comunicare în stare de oboseală intelectuală sau fizică.

-Menţinerea situaţiilor favorabile: comunicarea în formele memorate de acesta, implicarea în activităţi de modelaj, desen – în zilele în care se bâlbâie, expunerea rezultatelor, să fie lăudat, implicat în activităţi de dans şi cântec în cor.

-Se poate utiliza psihodrama- interpretarea unor roluri, prin trăirea sentimentelor personajului respectiv astfel încât să-şi învingă timiditatea.Să i se atribuie sarcini de răspundere adaptate.

-Exersarea vorbirii fluente, cu întreaga grupă, exerciţii de gimnastică, de respiraţie în grup.

-Exersarea vorbirii fluente prin propoziţii scurte cu modificarea accentului şi cu lungirea vocalelor

Psihoterapia formei secundare a balbaielii.

Terapia se face în cabinete logopedice. Procedeul se bazează pe psihoterapie(cresterea increderii in propriile forte), pe restabilirea ritmului respirator şi restabilirea fluenţei verbale. Are rolul de a îndepărta ideile preconcepute, stabilirea legăturilor de încredere între subiect şi logoped pentru a se putea realiza transferul afectiv. Se realizeaza prin exercitii şi se accentuează succesul.

Psihoterapia de relaxare- Iacobson- se bazează pe faptul că o situaţie conflictuală atrage după sine o stare de hipertensiune şi de acea  subiectul trebuie învăţat să se relaxeze.

Relaxarea conştientă a unor muşchi- după o perioadă ei ajung să se deconecteze.

La bâlbâiţi cu tendinţe agresive se recomandă descărcarea kinetică, subiecţii sunt solicitaţi să facă diferite mişcări până când se liniştesc.

EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE  Au scopul de a regla ritmul respirator, articulator şi fonator; odată cu agravarea bâlbâieli apare un eefort suplimentar ce duce la contractarea gâtului iar aceste exerciţii au rol de relaxare. Respiraţia cea mai potrivită este cea diafragmală. Pe canapea cu greutatea pe abdomen copilul este pus să inspire cu lărgirea cavităţii fără participarea toracelui.  Exerciţii de respiraţie verbală- au scopul de a adapta respiraţia la fonaţie şi invers. Exerciţii cu marcarea timpilor respiratori şi inspiratori cu pronunţarea vocalelor.

EXERCIŢII PENTRU RESTABILIREA FLUENŢEI VERBALE Există mai multe procedee care au dat rezultate în diferite cazuri:

1. Procedeul silabisirii- este folosit în faza iniţială a terapiei şi are efect rapid asupra opririi repetiţiilor. Nu trebuie folosit mult pentru că ritmul obţinut nu corespunde ritmului normal al vorbirii.

Se foloseşte un metronom căruia i se imprimă un ritm iar subiectul trebuie să vorbească silabisit după bătăile metronomului. Prin silabisire nu mai apar spasmele, subiectul capătă încredere în sine. În bâlbâială, tahilalie şi tumultus sermonis este singurul procedeu care trebuie folosit.

2. Procedeul prelungirii sunetelor – presupune prelungirea primei vocale sau a tuturor vocalelor pentru a învăţa să vorbească pe scheletul vocalelor prelungite.

3. Procedeul continuităţi tonului vocal – schimbarea intonaţiei sau a accentului pe silabe. Copilul învaţă numai melodia propoziţiei cu accentul pus unde trebuie.

4. Procedeul coarticulaţiei sunetelor – presupune pronunţarea după scheletul vocalic pentru a relaxa musculatura şi pentru a preveni spasmele. Se realizează până când el poate vorbi normal.

5. Practica negativă sau bâlbâiala voluntară – se bazează pe ideea că pentru a destrăma un obiect trebuie să o faci deliberat. Se recomandă în formele cuvintelor uşoare de care nu se teme pentru a dispărea frica de a greşi. Nu poate fi folosit la vârstele mici.

6. Întreruperea şi reluarea vorbiri „stop- go”- are rolul de a-l obişnui pe subiect să-şi creeze o stare pregătitoare de câte ori simte apariţia spasmului pentru a-şi pregăti respiraţia şi pentru a putea articula cuvântul corect.

7. Procedeul masticaţiei(Demostene) – Froschels explică că vorbind sau mâncând participă aceleaşi organe sau muşchi. Dacă el nu are dificultate mâncând nu ar trebui să se bâlbâie.

8. Procedeul asocierii pronunţiei cu scrisul – subiectului i se cere ca atunci când scrie să şi pronunţe, să lungească vocalele. Înlătură tendinţa de a pronunţa vocalele cu o durată mai scurtă decât la consoane.

9. Procedeul de citire sonoră – se dă un text care nu creează probleme. În citire sunt scutiţi de formulare şi se orientează după semnele de ortografie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: