TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Cooperarea intre factorii implicati in terapia logopedica

pe Martie 30, 2012

Terapia logopedică este o activitate complexă, desfăşurată pe multipleplanuri, individual sau pe grupe, în funcţie deetiologia tulburării, gravitate şi vârsta, cunoaşterea şi prevenirea cauzelor care provoacă tulburări de limbaj şi asigurarea unui climat favorabil dezvoltării normale a limbajului.

 In acest scop ,logopedul realizeaza:

– studierea şi cunoaşterea simptomatologiei tulburărilor de limbaj, a metodelor şi procedeelor de corectare;

-depistarea, examinarea persoanelor cu tulburări de limbaj, începând cu vârsta preşcolară şi organizarea activităţilor în funcţie de vârstă şi tulburare;

– corectarea tulburărilor de limbaj în paralel cu dezvoltarea gândirii, cu personalitatea, cu activitatea lor şi formarea unei atitudini normale faţă de propriul defect şi faţă de lumea din jur;

-elaborarea unui program terapeutic corect ţinând seama de esenţa, cauzele, mecanismele şi dinamica tulburării;

    -iniţierea în probleme de logopedie a persoanelor din anturajul copiilor pentru înţelegerea şi sprijinirea acestora.

           Scopul terapie logopedice il constituie in general adaptare scolara si sociala a elevului si , mai apoi, a adultului .

Se  stie ca printre principiile care trebuiesc respectate de catre logoped este si principiul interventiei in echipa.

              Principiul interventiei in echipa implica oferirea de catre toti factorii implicati in recuperarea sau reconstruirea limbajelor deformate a unor modele vii de limbaj corect. Partenerii logopedului sunt ,in primul randcadrele didactie,invatatoare si educatoare ,in al doilea rand parintii copiilor care prezinta tulburari de limbaj scris si vorbit.Logopedul pentru  o viziune de ansam blu asupra personalitatii copilului cu deficiente apeleaza si la specialisti din domeniul orl,neuropsihiatrie, kinetoterapie stomatologie,etc. O condiţie esenţială pentru reuşita acestor acţiuni comune a factorilor implicati este existenţa unor relaţii de înţelegere, constructive care se realizează prin atitudini deschise, prin disponibilitate, printr-un „pozitivism” specific ce se cimentează cu voinţă şi convingere.

In toata lumea , ca şi în România angajarea şi responsabilitatea familiei in educaţia copiilor este fundamentală pentru reuşita participării şcolare. La orice copil, în mod particular la copii cu CES, gradul de interes şi de colaborare a părintilor cu şcoala este cel mai adesea direct proporţional cu rezultatele şcolare obţinute de copii. Psihopedagogia moderna, centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia este principalul educator şi cu cel mai mare potenţial de modelare. Familiile copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot restul vietii. Un rol foarte important al şcolii este  acela de a sprijini familiile să aibă incredere în resursele proprii, de a face faţă greutăţilor cu care ele se confruntă.

          Educatoarea (si apoi invatatoarea ) trebuie să cunoască deficienţele copiilor pe care îi va primi în grupă (clasa)în scopul înţelegerii acestora şi pentru a-şi putea modela activităţile, în funcţie de necesităţile copiilor. Această relaţie a grădiniţei si scolii cu părinţii copiilor cu cerinţe educative speciale este necesară şi benefică, ea furnizând informaţii desprespecificul dizabilităţii preşcolarului, precum şi date despre contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii informează şi despre factorii de influenţă negativă care ar trebui evitaţi (fobii, neplăceri, stimuli negativi, atitudini, care determină inhibarea / izolarea copiilor De aceea, putem afirma că familia este primul educator şi are cel mai mare potenţial de modelare.

        O buna colaborare in sens constructiv intre gradinita, scoala si familie este o premisa pentru colaborarea cadrelor didactice si apoi a parintilor cu logopedul.

 Este foarte important ca si parintii sa colaboreze cu logopedul pentru ca rezultatele terapiei sa fie rapide si evidente .  Demn de retinut este faptul ca ceea ce se lucreaza in cabinetul de logopedie trebuie repetat si acasa. Exista un program anumit de recuperare pentru fiecare tulburare in parte, de aceea se recomanda interventia specializata a logopedului in recuperarea limbajului. Ceea ce incepe logopedul trebuie continuat in familie si la gradinita. Cand o deprindere de articulare corecta nu este automatizata, copilul poate reveni dupa o pauza la formulele defectuoase de rostire. Exista multi parinti care inventeaza scuze pentru a nu continua terapia logopedica inceputa : fie ei vin prea tarziu de la servici, fie copilul este mai tot timpul bolnav. Parintele trebuie sa stie ca el este responsabil de modul cum va reusi copilul sa comunice si sa se integreze in colectiv. Copilul care intra in scoala cu defecte de articulare netratate, are toate sansele sa aiba probleme de scris-citit (disgrafie- dislexie).  

          Daca profesorul invata elevul sa exploreze minunatiile naturii si fenomenele acesteia absolut superbe, logopedul are nevoie de sprijinul acestuia pentru a-l face pe copil sa inteleaga utilitatea explorarii propriului organism si a fenomenului tainic reprezentat de „limbaj”.
            Ajutat de profesor si de parinti, si nu numai, logopedul ajuta copilul sa deschida cutia cu cuvinte si sunete, ceea ce va usura munca profesorului la clasa, fiindca acel elev va fi capabil sa inteleaga sensuri si semnificatii diverse.
      Dar stim din experienta noastra ca acest lucru nu se intampla in general.

            Situaţiile de non-colaborare dintre familie şi şcoală sunt frecvente. Ele sunt cauzate de motive diverse, de percepţii diferite ale părinţilor şi cadrelor didactice cu referire la valoarea şcolii, a copiilor.

 Cadrele didactice sunt cele care pot induce (de cele mai multe ori inconştient) copilului oimagine falsă asupra propriilor capacităţi, iar acesta ajunge să interiorizeze imaginea eronată, crede cu adevărat în ea, rezultatul fiind subevaluarea sau supraevaluarea competenţelor într-un domeniu, imagini de sine deformate ce pot influenţa destinul social al copilului

   Cresterea alarmanta a numarului de copii cu tulburari de limbaj si mai ales a celor cu mutism electiv impune adoptarea unor masuri de preventie si de interventie. Din pacate, lipsa de informatie este un fenomen des intalnit, asadar activitatea logopedului este adesea ingreunata de obstacole mai ales in ceea ce priveste acordul cadrelor didactice si, uneori al parintilor ca elevul sau copilul sa participe la sedintele de logopedie. Este necesara informarea prin toate mijloacele posibile a scopurilor activitatilor logopedice. In acest sens, colaborarea logopedului cu cadrul didactic se defineste ca vitala pentru corectarea defectelor, atat de vorbire, cat si a problemelor lexico-grafice.        Educaţia părinţilor şi consilierea au un rol important în integrarea copiilor cu afecţiuni de natură psihică, emoţională, ori de altă natură în grădiniţă.
Comunicarea părinte – educatoare, sau chiar comunicarea părinte – copil, în contextul integrării copilului în instituţia grădiniţei asigură un anumit echilibru.
             Familiile dezorganizate au un mod caracteristic afectat de tiparul de comunicare, echilibrul familiei fiind sever tulburat de permanenta existenţă a conflictelor.

. Este greu. un copil care nu vorbeşte sau are diverse dislalii(tulburări de exprimare verbală) de cele mai multe ori nu este luat în seamă nici de părinţi nici de medicul de familie, din diverse motive. Se ajunge la vârste la care aceste tulburări deja sunt un handicap.

          O alta situatie grava ,demna de semnalat : de multe ori pacienţii sunt la zeci de kilometri de specialistul logoped iar părinţilor le este greu să deplaseze copiii sau să-i interneze la secţii speciale pentru copiii cu dizabilităţi verbale. . Astfel, foarte mulţi copii vor deveni adulţi cu probleme mai mari sau mai mici de vorbire.

        Este absurd să existe o normă de 500 de elevi din două motive, unul pentru că în oraşe aceşti specialişti există chiar dacă, după părera mea, insuficienţi numeric, pe când în rural sunt o „rara avis”.

Trebuie să ne trezim din politica fără fond a Ministerului Invăţământului şi să ne dorim ca oricare copil din România să primească gratuit suport logopedic atunci când acesta este necesar, indiferent de domiciliul copilului şi acest lucru secopilului şi acest lucru se poate prin grupuri de lobby a părinţilor care trebuie să-şi cunoască drepturile vis-avis de copiii lor cu probleme verbale prin grupuri de specialişti, presa, etc.

… Statul ar trebui să fie DEŞTEPT şi să-şi dorească să scape de viitoare persoane cu disabilităţi, prevenind aceste cazuri, cu cheltuieli mult mai mici şi cu inserţia socială a acestor cazuri.

Despre logopedie, este de aşteptat, ca în viitor, lumea să o aşeze acolo unde îi este locul, pentru că ea le va ajuta copiii să devină adulţi funcţionali.

Bibliografie :

Revista Psyvolution People,Nr.7(dec2010)

Revista de Logopedie,(a logopezilor din Bucuresti) ,Nr.1-2009


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: