TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Corectarea pronunţiei sunetului S

Pentru pronunţia sunetului S copilul este pus să zâmbească cu buzele cât mai întinse (ca un elastic).

Distanţa dintre buze este cam de 2 mm.Limba ia poziţia,,lopată,,şi se suflă uşor aer peste buze, emiţând un sssss prelung.Limba trebuie să fie bine sprijinită de dinţii din faţă în aşa fel încât să nu permită nici un spaţiu între ea şi maxilar.

I se cere copilului să verifice dacă simte aer rece pe dosul palmei.

Exerciţiile iniţiale se execută în şoaptă.Foarte bune sunt onomatopeele:

-sssssss      -sâsâitul sarpelui

-sâ-sâc      -a face în ciudă

-ploeosc   -ceva care cade în apă

-piss   -pisss-a chema pisica

-uups   -surprindere, greşeală

La fel ca şi în cazul celorlalte sunete supuse corectării sunetul S se  introduce în silabe directe , indirecte, logatomi, grupuri consonantice, cuvinte mono, bi şi multisilabice.

SS-articulare animată

sursa://http: //corectarealimbajului.ro/fisiere/resurse/articulare/gif/S.gif

Modele de exerciţii pentru exersarea sunetului  S

sssa, ssse, sssi, ssso, sssu, sssă

asss, esss, isss, osss, usss, ăsss

asssa,esse, isssi, ossso, usssu, ăsssa

sssasss,sssesss, sssisss, sssosss, sssusss

sssasssa, sssessse, sssisssi,sssossso, sssusssu

soi              său             soc             sac          sub            sun       sul

sar             ser             soţ             sur          suc           sui          sus

 

semn   stă     stuf    stop   stea    scop  scor   scap    slab     sloi  surd      

                                                             

sală       sapă     sare    sate   sere   sete    sită   soră   sobă   supă   sună

salam  salut     secat   sărat   sirop  singur   senin  seară   semne  sobar

semnal    sertar   surdă    supărată    salată   serată    suferă  surâde  sârmă    serenadă   seminţe   surzenie   silabă   sufocată  supusă  suge

masă      casă    vase    lasă   nisip   coase   oase   plasă   deasă   fisă   desen

pastă   muscă    pistol  prosop  viscol   mustos   gustos    găsit   pescar

pasăre  fasole   nasture  fustă   cusută  mireasă   miroase   făinoase  creste

 

vis   nas   dos   vas   ras   dus   las   pas   fâs   ras   tos  gras   gros  bis

voios   miros   ploios  curajos  rămas   glas   pios  vârtos  haios  miros

pufos   jos   găunos  mieros  frumos  puls   compas  urs  tuns   vărs

Pun sare în supă.

Silvia desenează.

Sabina este somnoroasă.

Sorina scrie.

Costin sare.

Silvia soseşte.

Simion se spală.

Pisica se ascunde.

O muscă stă pe biscuit.

Sorin este la baschet.

Salata este din castraveţi cu usturoi.

Vasile pescuieşte.

Sorin iese afară.

 

 

2 Comentarii »

Corectarea pronunţiei defectuoase a sunetului R

Pâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia “defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este “normală”, fiziologică si nu necesită exerciţii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu sufere de o deficienţă auditivă.

La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată g>la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea vibraţiei!

Exercitiile pentru impostarea sunetului R sunt:
– umflarea obrajilor si suflarea aerul afara cu putere;
– limba rotunda/ascutita alternativ;
– limba rotunda intre dintii;
– limba rotunda intre buze, vibrarea varfului limbii;
– limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitarea tropaitului calului;
– lmba sus, in spatele incisivilor superiori si articularea: bruuummm.

Onomatopee pentru fonemele L, R:
– senzaţia de frig (brrr)
– mârâitul ( mrrr)
– ursul ( mo ursul ( morr)
– porcul ( groh)
– cioara ( crra)
– greiere ( cri-cri)
– galop ( trop)
porumbelul ( grrru)
– motorul ( brrum)
– ceasul ( ţârrr)
– raţa ( lipa-lipa)
– clopoţelul ( cling-cling)

Sunetul “R” se poate obtine prin derivare din alte sunete: pronuntarea sunetulu iZ cu varful limbii îndreptat spre alveolele superioare, pronuntarea sunetului J prelung, concomitent cu usoare impulsuri sub barbie, pronuntarea din ce în ce mai rapida a succesiunii T-D, sau D-T-L.
Cand sunetul nu poate fi obtinut prin derivare atunci este necesara interventia cu spatula logopedica. Odata obţinut, sunetul R va fi alaturat altor sunete pentru a fi pronuntat în silabe, apoi în cuvinte.

 

sursa:www.psihologos.ro

R

Lasă un comentariu »

Cum poate fi ajutat copilul acasa

CUM POATE FI AJUTAT COPILUL ACASA

• Petreceţi mult timp comunicând cu copilul dvs.- vorbiţi, cântaţi şi încurajaţi imitarea sunetelor şi a gesturilor.
• Citiţi-i copilului dvs. – începând mai devreme de 6 ani. Nu trebuie să terminaţi o carte întreagă, dar căutaqţi o carte potrivită cu vârsta sau o carte cu poze şi încurajaţi copilul să privească, în timp ce denumiţi pozele. Încercaţi la început cărţi cu animale sau cărţi cu imagini decupate, pe care copilul poate să le atingă cu mâinile. După ce copilul mai creşte, lăsaţi-l să recunoască imaginile singur. Apoi, continuati cu povestiri scurte, cărora copilul ar putea să le anticipeze finalul. Copilul va începe să reţină povestirile care îi plac mai mult.
• Folosiţi-vă de orice situaţie – pentru a întări şi dezvolta limbajul copilului. Vorbiţi continuu cu el, explicându-i ce cumpărături faceţi, numiţi produsele (ex. lapte, zahăr, ouă etc.), explicaţi-i la ce le folosiţi, cum le veţi prepara. Atrăgeţi-i continuu atenţia asupra sunetelor din jur (foşnet defrunze, claxoane). Puneţi-i întrebări şi cereţi-i să vă răspundă. Păstraţi lucrurile la un nivel simplu, dar nu utilizaţi niciodată vorbirea deformată “ca a unui copil mic”.

• Vorbiţi-i copilului. Copilul învaţă cuvintele şi utilizarea lor ascultându-i pe cei din jur. El îşi modelează limbajul după ceea ce aude la dvs. De aceea, ceea ce souneţi şi modul cum spuneţi este important. Dialogul este normal în orice moment al zilei, la micul dejun,la baie şi în timp ce se îmbracă. Prin repetare, copilul se familiarizează cu limbajul foarte repede.

• Încurajaţi-vă copilul să pună întrebări, să facă alegeri şi răspundeţi-i la întrebări la nivelul limbajului său. Obişnuiţi copilul să folosească cuvintele în loc să plângă si să ţipe, atunci când trebuie să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).
• să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).

• Ascultaţi-vă copilul. Încurajaţi-l să vă povestească şi povestiţi-i la rândul dvs.

• Încurajaţi-i jocul. Oferiţi-i obiecte şi jucării potrivite cu vârsta. Jucaţi-vă chiar dvs. cu aceste jucării pentru a-i atrage atenţia cum trebuie folosite. Stabiliţi-vă un interval de timp foarte clar, în fiecare zi, pentru a vă juca cu copilul dvs. Oferiţi- i şansa de a se juca şi cu alţi copii.
• Cântaţi-i sau puneţi-i să asculte muzică. Ajutaţi-vă copilul să înveţe cântece noi. În timp ce cântă, copilul învaţă cuvinte noi şi propoziţii, memorează, ascultă, imită, reţine expresii şi sentimente exprimate prin cuvinte.

• Mergeţi în excursii sau ieşiri în aer liber. Limbajul se bazează pe idei şi experienţe. Vorbiţi despre noile experienţe avute împreună.

• Citiţi-i copilului. Căutaţi cărţi potivite cu vârsta lui. Cititul îi oferă sansa de a învăţa cuvinte şi idei noi.

1-2 ani

• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– încurajaţi primele eforturi atunci când spune cuvinte noi;
– vorbiţi cu copilul despre tot ceea ce faceţi în timp ce sunteţi împreună;
– vorbiţi-i în cuvinte simple, dar şi rar;
– vorbiţi-i despre situaţiile noi, înainte, în timpul şi la întoarcerea acasă;
– priviţi-vă copilul în timp ce vă vorbeşte;
– descrieţi în cuvinte ceea ce face copilul, ceea ce simte, ceea ce vede;
– lăsaţi copilul să asculte înregistrări audio pentru copii;
– premiaţi efortul copilului de a comunica.

2-3 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– repetaţi mereu cuvintele noi;
– ajutaţi-vă copilul să asculte şi să urmeze instrucţiuni pentru a se juca: “aruncă mingea”, “atinge nasul tatălui”;
– luaţi-vă copilul în excursii şi vorbiţi-i despre acestea înainte de plecare, în timpul şi după excursie;
– lăsaţi-vă copilul să vă răspundă la întrebările simple;
– citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
– descrieţi ceea ce faceţi sau aveţi de gând să faceţi;
– rugaţi copilul să transmită mesajele dvs. celor din jur (“spune-i tatei că îl rog să cumpere pâine”);
– purtaţi conversaţii cu copilul şi ceilalţi membri ai familiei;
– puneţi-i întrebări care să-i dea de gândit şi care să-l provoace să vorbească;
– arătaţi-i copilul că aţi înţeles ce spune, răspunzandu-i, zâmbindu-i;
– extindeţi ceea ce spune copilul, dacă el cere “mai mult suc”, repetaţi “Andrei mai doreşte suc”.

3-4 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– vorbiţi despre asemănările şi deosebirile dintre obiecte;
– ajutaţi-vă copilul să spună poveşti după imagini;
– lăsaţi-vă copilul să se joace cu alţi copii;
– citiţi-i poveşti lungi;
– fiţi atent şi receptiv la copil atunci când acesta vă vorbeşte;
– vorbiţi-i despre locurile unde aţi fost sau urmează să mergeţi.

4-5 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– ajutaţi-vă copilul să sorteze lucrurile (ex. alimente, animale etc.);
– învăţaţi copilul să utilizeze telefonul;
– lăsaţi copilul să vă ajute la planificarea activităţilor: de ex. “Ce pregătim pentru ziua de Craăciun?”;
– continuaţi să-i vorbiţi despre ceea ce îl interesează;
– citiţi-i poveşti lungi;
– lăsaţi-l şi pe el să vă spună poveşti;
– arătaţi-i că vă face plăcere când vine să vorbească cu dvs.;

5-6 ani

• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– premiaţi copilul atunci când vorbeşte despre sentimentele
sale, gândurile, speranţele şi temerile sale;
– comentaţi despre ceea ce credeţi despre sentimentele şi gândurile sale.
– cântaţi, recitaţi poezii împreună;
– vorbiţi-i ca şi unui adult;
– priviţi împreună fotografiile de familie şi povestiţi poveşti de familie;
– ascultaţi când vă vorbeşte;

Rate this:

Rate This
UNCATEGORIZED
1 COMENTARIU »

1 Comentariu »

Educarea mişcărilor articulatorii

1. Mobilitatea aparatului fono-articulator :

A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor
-exerciţii de închidere şi deschidere a gurii;
-exerciţii de coborare şi ridicare a maxilarelor;
-exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;
-muşcătura .

B. Exercitii de mobilitate pentru limbă  
-limba iese si intră repede (ca la pisică când bea);
-limba mişcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ;
-limba iese în formă de lopată;
-limba iese în formă de sageată;
-limba şterge buzele;
-limba şterge dinţii de deasupra ;
-limba sterge dintii de dedesubt
-mişcări circulare ale limbii;
-limba ghemuită în fundul gurii;
-mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă.
-pronunţarea rapidă şi repetată a silabei ‘la’;
-limba la palat şi jos ;

C. Exerciţii pentru buze si obraji
-mişcări de sugere a obrajilor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor ;
-mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mişcări de rotunjire a buzelor ;
-mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morişcă ;
-miscari de aburire a o

oglinzii ;
-mişcări de umflare a obrajiilor ;
-vibrarea buzelor ;
-rictusul buzelor .

 
D. Exerciţii pentru vălul palatin

 
-exerciţii de imitare a căscatului ;
-exerciţii de imitare a înghiţitului, tusei ;
-mişcări de deglutiţie .

2. Educarea respiraţiei

A. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale : educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie

Exercitii pentru expiratie
– se suflă nasul in batistă;
– se suflă aerul pe dosul mâinii ;
-se ţine un fulg în aer ;
– se stinge lumânarea ;
-se umflă balonul ;
-se suflă în apă cu paiul .

Exercitii pentru inspiratie
-miroase florile ;
-câinele la vânătoare;
-miroase parfum, spirt, oţet etc.

B. Dezvoltarea respiratiei verbale :

Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie.
Vorbirea in expiraţie, fără efort, ritmat .

-exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expiraţii ;
-exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;
-exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ;
-exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…) ;
-exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiraţie (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri);
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea-cu un caiet pe  abdomen, caietul mişcându-se în ritmul diafragmei) : la început nonverbal ; cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire în această pozitie cu voce tare .

EXERCIŢII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ

-se arată dinţii ;
-se face trompa ;
-se suflă in hârtii, vată, morişti;
-se suge cu paiul un lichid ;
-se mestecă;
-se înghite;
-se apucă cu dinţii sau cu buzele un obiect aflat pe masă ;
-se umflă sau se sug obrajii ;
-sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ;
-se fluieră;
-se scoate limba ;
-se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri.

1 Comentariu »

COPIII ÎNVAŢĂ CEEA CE TRĂIESC

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală , copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate , copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă , copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea .

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii  învaţă să simtă invidia.

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi .

Dacă trăiesc în încurajare , copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţă , copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă , copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare , copiii învaţă să se iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc încurajaţi de recunoaştere, copiii învaţă generozitatea.

Daca trăiesc în onestitate, copiii invaţă respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii  învaţă respectul.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

                                                    DOROTHY LAW NOLTE

1 Comentariu »

Studiu de caz-Rinolalie(cauzată de palato-schizis)

ANAMNEZA

Nume şi prenume  **

Vârsta:6 ani

Sex:masculin

Naţionalitatea :română

În evidenţă la Centrul Logopedic Oneşti

Clasa :grupa mare pregătitoare

Numele şi prenumele părinţilor:

         -tata-

         -mama-

Ocupaţia părinţilor

           -tata

           -mama

Vârsta părinţilor

           -tata

           -mama

Bugetul familiei:mediu

Condiţii de locuit:casă cu trei camere

Structura familiei: organizată

Relaţii familiale :armonioase

Atitudinea familiei faţă de copil:indulgentă

Starea de sănătate a familiei copilului :bună

  C. EVOLUTIA PSIHO-FIZICA A LOGOPATULUI

 

          Sarcina a evoluat normal. Nasterea a fost la termen si fara complicatii.Copilul s- a nascut cu o malformatie a boltii si a valului palatin.Pana la varsta de 6 ani a avut multe intervenţii chirurgicale pentru remedierea şi suturarea  malformatiei. Evolutia limbajului si a vorbirii a fost marcata de tulburarea organica a copilului. Ganguritul a aparut cu intarziere si s-a manifestat prin sunete fara rezonanta orala.

          Emisiile consonantice erau inexistente ,putand pronunta numai vocale.Primele greutati au aparut odata cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale si linguo-velare.Primele cuvinte au fost pronuntate defectuos datorita imposibilitatii articularii majoritatii sunetelor. Vocabularul pasiv a crescut mai rapid decat cel folosit, mijloacele de comunicare verbala fiind inlocuite cu gesturi, mimica si emisii verbale greu de codificat.         Din punct de vedere somatic si psihic, copilul este dezvoltat normal.Din punct de vedere al dezvoltarii limbajului, prezinta o intarziere in dezvoltarea limbajului oral sub aspectul achizitiei si folosirii vocabularului si sub aspectul executarii fono- articulatorii.Intelegerea este bine conservata .Se observa o discrepanţă intre posibilitatile intelectuale si insuficienţa verbalizarii.Este un copil timid, retras, cu complexe de inferioritate fata de colegii de clasa.

D. EXAMEN LOGOPEDIC

          Dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt foarte limitate datorita modificarilor aparatului fono-articulator. Malformatiile boltii si valului palatin il impiedica pe copil in executia corecta a sunetelor.Copilul nu poate pronunta consoanele: l, r, t, ţ, n, d, s, x., in schimb poate pronunta nazalizat toate vocalele. Sunetele : ce, ci, ge, gi sunt afectate fiind inlocuite cu un suflu nazal.Auzul fonematic nu este afectat.Atentia auditiva este foarte buna. Vorbirea expresiva este limitata si deformata. Vocabularul activ este redus, capacitatea de evocare a cuvintelor este redusa, fiind preferate mimica si gesturile.

                   E. DIAGNOSTIC LOGOPEDIC

          Dislalie polimorfa datorata despicaturii velo-palatine.

                   F. PROGNOSTIC LOGOPEDIC

          Evolutie lenta pe toate palierele limbajului.

                  G. TERAPIA LOGOPEDICA

 

          Activitatea logopedica  a debutatcu gimnastica aparatului fono-articulator, urmarindu-se dezvoltarea si educarea miscarilor necesare articularii corecte a sunetelor si pronuntarii cuvintelor. Aceste exercitii de gimnastica au avut rolul de a imbunatati functia motorie a sistemelor cerebrale ramase .S-au realizat exercitii de gimnastica pentru buze, limba si valul palatin , administrandu-se  probe sub forma de joc. De  asemenea  s-au efectuat exercitii pentru educarea respiratiei,pentru formarea inspirului si expirului profund, diafragmatic, intens, pentru formarea suflului bucal si educarea expirului bucal in functie de sunet.

          In continuare s-a trecut la corectarea pronuntiei pornind de la articularea corecta a sunetelor si de la particularitatile articulatorii. In activitatea de corectare s-au utilizat imagini vizuale si motorii, administrate sub forma de joc. La   inceputul fiecarei ore, s-a exersat cateva minute la pronuntarea izolata a sunetelor.

           Treptat s-au introdus diferite combinatii consonantice, gradul de dificultate marindu-se treptat marindu-se  in functie de ritmul de insusire corecta a acestora de catre copil. Pe tot parcursul sedintelor, copilul a fost incurajat permanent

 

Lasă un comentariu »

Relaxarea in activitatea de terapie logopedica

 

.  Ce este relaxarea?

         Relaxarea presupune atingerea unui anumit nivel de calm, optim pentru o anumită situaţie. Relaxarea este un fenomen natural şi necesar pentru sănătatea oricărei fiinţe.

 B.  Principiile fiziologice care stau la baza relaxării

         Organismul uman are un sistemul nervos vegetativ divizat în două componente: sistemul nervos simpatic (SNS) şi sistemul nervos parasimpatic (SNP)

Din punc de vedere fiziologic, relaxarea produce intrarea în stare de repaus a sistemului nervos simpatic şi activarea sistemului nervos parasimpatic.

       La cabinetele logopedice relaxarea este folosita in primul rand pentru detensionarea copilului care păşeşte prima data peusacabinetului,pentru acomodarea cu noul mediu dar şi in cadrul oricărei şedinte de terapie care-şi dovedeşte eficacitatea numai daca reuşim inducerea unei stări de linişte şi încredere în terapeut. Astfel ,ca metode pentru punerea în practica a principiului relaxării folosim diverse jocuri ,psihoterapia individuală şi în grup.

    Formarea unei articulări clare şi precise reprezintă o cerinţă de bază în dezvoltarea şi perfecţionarea vorbirii. Articularea sunetelor se bazează în primul rând pe efectuarea corectă a respiraţiei cât şi pe precizia mişcărilor de pronunţare sub controlul permanent al propriului auz . Însuşirea unor tehnici respiratorii corecte ,atât pentru relaxarea generală cât şi pentru cea specială necesară îndeplinirii obiectivelor terapiei limbajului este foarte importantă.

                     Educarea respiratiei

         Respiraţia, ca act reflex, presupune schimburi gazoase necesare vieţii şi are doua faze distincte : inspiraţia şi expiraţia.

In timpul expiraţiei suflul atinge corzile vocale aflate în poziţie fonică şi prin subordonarea acesteia se produce sunetul.

Pătrunderea şi expulzarea aerului din plămâni se face prin modificările dimensiunilor cutiei toracice:

– În cursul inspiraţiei, cantitatea toracică este mărită pe plan vertical, anteroposterior şi transversal; această dilatare este determinată de coborârea muşchiului diafragmei.

– În cursul expiraţiei, procesul este invers, muşchii abdomenului se contractă odată

cu ridicarea diafragmei.

În mod obişnuit se disting doua tipuri de respiraţie:

– Respiraţia de tip costo-abdominal, în care atât inspiraţia cât şi expiraţia se efectuează prin mişcări mai accentuate ale muşchilor costali inferiori şi abdominali. Este tipul de respiraţie caracteristic bărbaţilor;

– Respiraţia toracică se întâlneşte mai ales la femei şi este determinată de expansiunea sau de contracţia cavităţii toracice superioare.

      La copii respiraţia prezintă o serie de particularităţi în raport cu vârsta. Respiraţia diafragmatică a copiilor se transformă la vârsta preşcolară în respiraţie toraco-abdominală şi în mod treptat, spre pubertate, se diferenţiază în respiraţie de tip toracic la fete, rămânând costo-abdominala la băieţi.

         Este firesc ca în timpul copilăriei să apară neregularităţi în procesul de coordonare a respiraţiei cu actul fonaţiei datorită unei continue dezvoltări a organismului.

Printre neregularităţile de exprimare pot fi menţionate:

a) tipul de respiraţie superioară cu ridicarea umerilor în timpul inspiraţiei (cutia toracică îşi măreşte diametrul prin ridicarea exagerată a umerilor, ceea ce formează contracţiile musculare ale gâtului şi împiedică emisiunea vocală) .

b) respiraţia forţată cu mişcări bruşte şi exagerate.

c) mişcări respiratorii superficiale şi foarte frecvente, asftel încât se produce o inspiraţie după fiecare cuvânt sau chiar în mijlocul acestora.

d) încercări de vorbire în timpul inspiraţiei şi nu al expiraţiei cum ar fi normal.

Aceste cazuri apar la copiii ce se grăbesc în exprimare şi nu repetă pauzele necesare în

vorbire.

    Frecventele neregularităţi respiratorii pot duce în cele din urmă la tulburări deosebit de grave. Înlăturarea acestora se face prin exerciţii sistematice care asigură cerinţele respiraţiei atât în stare de repaos cât şi în vorbire.

   Exerciţiile de respiraţie nonverbală constituie o etapă premergatoare pentru respiraţia verbală :

a) Exerciţii de expiraţie:

– suflă nasul în batistă

– suflă aerul pe dosul mâinii

– ţine un fulg în aer

– stinge lumânarea

– umflă balonul

– suflă în apă cu paiul

– suflă în spirometru (pentru copiii şcolari)

b) Exerciţii pentru inspiraţie

– miroase florile

– jocul „câinele la vânătoare”

– miroase parfumul

c) inspiraţia diferenţiată

– trei timpi inspiri şi cinci timpi expiri cu faţa la oglindă

– inspiraţie alternativă pe onarăşi pe cealaltă

– inspiraţie pe gură

– inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas

– inspiraţie pe nas şi expiraţie pe gură

– inspiraţie lungă

– expiraţie prelungită (30 secunde)

   Dezvoltarea respiraţiei verbale presupune obţinerea respiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie şi vorbirea în expiraţie fără efort ritmat.

a) Exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fără efort în timpul unei expiraţii;

b) Exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;

c) Exerciţii de pronunţie a unor grupuri de vocale pe durata unei expiraţii (ex: ai,

ei , oi, ua, ue, etc);

d) Exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii

(ba, be, bi, bo … ale, ile ole, ule);

e) Exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau de

consoane pe o expiraţie (ex: aie, oie, uie, sta, ste, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri, etc.)

f) Exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec (ex: mersul numărat,

cu cântec, cu poezie, ghicitori, proverbe);

g) Exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea, cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul diafragmei):

– la început non-verbal

– cu pronunţie pe vocale, silabe, cuvinte

– cu recitare de poezii

– citire în această poziţie cu voce tare.

Indicaţii: Se întinde elevul pe canapea cu mâna stângă pe abdomen, iar cu dreapta pe piept, cerându-i-se să-şi sugă abdomenul şi apoi să expire pe gură, umflând abdomenul.

   Când respiraţia diafragmală în această poziţie (orizontală) se realizează uşor şi fără efort se poate folosi pentru control aşezat pe abdomen.

Mişcările abdomenului imprimă caietului mişcarea sus-jos. Dar cum poziţia

normală pentru vorbit nu este cea orizontală, trebuie să se obţină această respiraţie

diafragmală şi în poziţie verticală. Pentru aceasta elevul stă în faţa oglinzii cu o mână pe

abdomen şi cu una pe piept şi i se cere să inspire profund pe nas, sugând abdomenul, iar

după o pauză scurtă (2-3 secunde) să expire pe gură.

     Exerciţiile de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi geamul deschis. Ele se efectuează la început în faţa oglinzii, împreună cu logopedul şi apoi tot mai mult independent.

Eficienţa acestor exerciţii este mai mare la începutul orelor de terapie şi în primele şedinţe, dar şi în cursul activităţii, chiar dacă, uneori se instalează o stare de oboseală.

        Relaxarea poate fi folosită şi ca metodă în sine ,mai ales în cazul copiilor anxioşi,hiperactivi si a  celor cu disgrafie motrică.În general poate fi folosita la copiii peste 8 ani dar anumite secvenţe adaptate merg şi la vârste mai mici.

Logopatul este invitat  să găsească o poziţie cât mai comodă şi să stea cu ochii închişi.
                            Relaxarea braţelor.

Se dau următoarele comenzi:

1.Strange câteva secunde(se poate numara) pumnii ambelor mâini si observă încordarea din ele si la nivelul mâinilor si antebraţelor.  Deschide acum pumnii si observă deosebirea dintre contracţie şi relaxare. Lasă mâinile moi, complet moi.
2. Încordează ambele antebraţe strângând totodată pumnii celor două mâini. Concentrează-te asupra încordării.
3. Acum din nou relaxează-te .
4. Deschide mainile, întinde degetele, observă trecerea de la încordare la relaxare. Lasă relaxarea să curgă până în vârful degetelor. Relaxează mâinile si antebraţele, concentrează-te asupra muşchilor, care sunt din ce în ce tot mai destinşi.
5. Acum încordează braţele îndoind coatele şi ducând mâinile la umeri. Observă tensiunea din braţe. Încordează-le cu putere.
Si acum, iarăşi, te destinzi. Aşează-ţi din nou braţele comod pe spătarul scaunului si observă relaxarea plăcută. Lasă să se scurgă prin braţe în antebraţe, pană la degete.

                       Relaxarea umerilor şi zonei superioare a spatelui

1. Ridică umerii si menţine tensiunea.
2. Lasă umerii să cadă la loc si relaxează-te. Umerii devin complet destinşi.
3. Ridică umerii în sus şi mişcă-i în cerc. Simţi tensiunea în umeri şi în spate.
 Din nou relaxare. Fii atent la deosebirea dintre încordare şi relaxare.
Observă cum umerii şi spatele se destind şi se relaxează tot mai mult.

                      Relaxarea feţei

Continuă să ţii ochii inchisi si relaxează întreaga faţă.
1. Acum ridică sprâncenele astfel încât sa ţi se formeze cute pe frunte.
Menţine această încordare.  Din nou, destindere. Relaxează complet fruntea. Observă deosebirea dintre încordare si starea agreabilă de relaxare.
2. Strange ochii si nasul. Observă tensiunea la nivelul lor si menţine-o pentru scurtă vreme.
Şi acum, din nou, relaxează-te. Lasă zona ochilor şi nasului tot mai moi, concentrându-te doar asupra senzaţiei agreabile de relaxare.
3. Acum strâge dinţii, trage colţurile gurii spre spate si apasă limba pe cerul gurii. Incordează muşchii maxilarelor.
Din nou destinde-te. Lasă complet mandibula moale. Observă cum ţi se relaxează întreaga faţă: fruntea, zona ochilor, nasul, gura si maxilarele. Fă in aşa fel încat relaxarea să devină tot mai profundă. Observă cum se răspândeşte ea tot mai departe si simte această senzaţie plăcută.
                      Relaxarea cefei şi gâtului

  1. 1.      Lasă-ti capul pe spate cat se poate si observă tensiunea în muşchii cefei.  Relaxează-te din nou. Lasă muşchii cefei complet destinşi.
    2. Lasă capul in fata, pe piept si observă tensiunea. Mentine-o pentru scurta vreme.
    3. Din nou, destindere. Observă deosebirea dintre încordare si relaxare plăcută.
    4. Relaxează musculatura cefei si a gâtului. Intoarce puţin capul spre dreapta si apoi spre stânga, lăsând muşchii complet relaxaţi. Observă cum relaxarea devine tot mai profundă

                           Relaxarea  pieptului

1. Relaxează intregul corp, inspirand si expirand linistit. Observă relaxarea in timpul respiratiei. Inspiră acum profund si mentine aerul pentru scurta vreme. Observă tensiunea din piept.

2. Expiră din nou. Observă relaxarea care se raspandeste tot mai mult in timpul expiratiei lente.
Continuă sa inspiri si sa expiri linistit, savurand relaxarea.
3. Inspiră inca o data profund si mentine aerul pentru scurta vreme.
4. Expiră din nou si simte  trecerea plăcută de la incordare la relaxare.
Continuă să inspiri si sa expiri linistit, observand cum relaxarea se raspandeste tot mai mult, de la piept spre spate, umeri, ceafa si gat, fata si brate. Destinde-te complet si savurează relaxarea.
5.Gândeşte-te laceva plăcut care te face să râzi..

                              Relaxarea muşchilor  abdominali

1. Tine „burta” strans, cât mai strans, simte cum  se încordează. Observă încordarea.  Din nou, destindere.
2. Relaxează abdomenul, lasă muşchii moi.
3. Înca o dată, încordează muşchii abdominali menţinând pentru scurtă vreme încordarea.
4. Din nou, relaxează-te, lasând muşchii abdominali să se destindă. Inspiră şi expiră liniştit, simţind cum relaxarea se răspândeşte la abdomen şi piept, devenind tot mai profundă.

                      Relaxarea picioarelor

1. Împinge tălpile către podea, ridică degetele de la picioare în sus si încordează muşchii gambei, coapsei si muşchii şezutului. Observă încordarea.
2. Din nou destindere. Relaxează picioarele şi  şezutul. Încă o dată, apasă tălpile pe podea, ridică degetele de la picioare in sus si încordează muşchii picioarelor si muşchii şezutului. Observă, atent, încordarea.
3. Acum, relaxează-te din nou. Lasă relaxarea să cuprindă întregul corp: de la varful degetelor de la picioare, prin picioare, , şezut, spate,  abdomen, piept, umeri, ceafă si gât, în braţe şi în mâini, până la vârful degetelor şi la faţă; fruntea netedă şi relaxată, zona ochilor este şi ea complet relaxata, genele sunt grele si barbia complet destinsă..
Observă cum se răspândeşte relaxarea în întregul corp. Lasă-te purtat de ea si relaxează-te în continuare. Inspiră si expiră liniştit. Simte cum relaxarea devine tot mai profundă. Relaxează-te mai departe, tot mai adânc. Inspiră profund şi apoi expiră lent. Observă o senzaţie de greutate şi relaxare şi continuă sa te relaxezi.

                      Incheierea relaxării

Acum incheiem treptat relaxarea. Mişcă  intâi picioarele si gambele, apoi mâinile si braţele, capul si umerii, închide şi deschinde ochii.

O excelentă relaxare se obţine prin muzică.Acest aspect l-am tratat în lucrarea ,,Folosirea muzicii în activitatea de terapie logopedică”, care poate fi găsita pe acest blog. –

1 Comentariu »

Activitatea logopedului la inceputul anului scolar

 

La inceputul fiecarui an scolar , in perioada 15 septembrie-15 octombrie ,conform regulamentului,profesorul logoped de la  Centrul logopedic interscolar ,realizeaza  testarea in vederea depistarii prescolarilor si elevilor care au tulburari de limbaj (pronuntie-scris /citit).Aceasta activitate se desfasoara prin deplasarea acestuia la sediile institutiilor  de invatamant.

                  Testarea are loc in prezenta cadrului didactic de la grupa/clasa.Copiii care sunt gasiti cu probleme de limbaj sunt inregistrati in vederea intocmirii situatiei statistice care este trimisa la Inspectoratul Scolar Judetean.Cadrele didactice si directiunea scolior sunt informate in legatura cu acest aspect :ele trebuie sa informeze parintii copiilor cu probleme de limbaj, fie transmitand instiintarea scrisa semnata de profesor logoped,fie oferind date suplimentare legate de modalitatea de a intra in contact  cu specialistul.

                 Pe de alta parte , in limita posibilitatilor,profesorul-logoped incearca prin anunturi generale sa informeze parintii copiilor cu probleme de limbaj,despre programul si locatia Centrului logopedic.

 
Lasă un comentariu »

Diagnostic diferential

   In urma activitatii de depistare a copiilor cu tulburari de limbaj,profesorul -logoped stabileste diagnosticul general in vederea fixarii intr-o categorie de tulburari, pentru fiecare copil in parte, urmand ca in perioada 15 octombrie-15 noiembrie sa fixeze diagnosticul diferental pentru stabilea unui program pesonalizat de terapie.In aceasta etapa profesorul -logoped aplica o serie de probe sau teste specifice, care necesita destul timp

                 Pentru stabilirea unui program adecvat fiecarui caz in parte e necezara efectuarea anamnezei(datele de identitate si cele legate de  problemele de dezvoltare individuala fizica si psihica ,de la nastere pana in prezent).

                Aceste date este bine sa fie inregistrate inainte de inceperea lectiilor logopedice propriu-zise,pentru buna desfasurare a demersului terapeutic.

               Ca in fiecare an , si in anul scolar 2010/2011 in saptamana 11-17 octombrie voi astepta parintii pentru obtinerea informatiilor necesare legate de fiecare copil ,care vor fi trecute in Fisa logopedica.

                                             FIŞĂ DE EXAMINARE LOGOPEDICĂ

                                           FIŞĂ DE EXAMINARE LOGOPEDICĂ

 Nr. fişei_______________                                              Numele examinatorului________

Datele examinatorului____________

 I. DATE GENERALE

 1.1 Personale

Numele de familie_________________prenumele_______________________________

născut în anul__________luna_______ziua_____domiciliul_______________________

instituţia________________________________________________________________

1.2. Familiale

numele părinţilor      naţionalitatea      vârsta       studii     ocupaţia     locul de muncă

tata  _________        ___________     _____         _____     ______      ____________

mama________        ___________     _____         _____     ______      ____________

1.3. Motivul examinării

Trimis de ____________________________________________________________

Cu ce acuze este trimis__________________________________________________

II. ANAMNEZA

2.1. Familială

Structura familiei_________________________________________________________

Al câtelea copil este______starea de sănătate a membrilor familiei__________________

Persoane cu tulburări de limbaj în familie______________________________________

Relaţiile în familie : a. între părinţi____________________________________________

b. faţă de copil____________________________________________________________

c. atitudinea faţă de defectul de pronunţie al copilului_____________________________

Dacă sunt stângaci sau ambidextri în familie____________________________________

Condiţiile materiale, igenice, educative ale familiei_______________________________

2.2. Personală

Naşterea : la termen_____________la _____luni;greutatea_________________________

Tulburări psihice__________________________________________________________

2.3.Date asupra auzului şi limbajului

Gânguritul_______________________________________________________________

Evoluţia vorbirii  lalaţiunea              4           6             8              10              1

                            pimul cuvânt          8         10           12              14              1

                            prima propoziţie   14        16           18              20               2

Ritmul vorbirii___________________________________________________________

Limba maternă şi cea a mediului înconjurător___________________________________

________________________________________________________________________

Înţelegera vorbirii persoanelor din anturaj

________________________________________________________________________

Însuşirea unei limbi străine__________________________________________________

Însuşirea scrierii şi a citirii__________________________________________________

Când a apărut tulburarea de limbaj____________________________________________

Cauza reală sau presupusă__________________________________________________

Dacă a beneficiat de tratament logopedic_______________________________________

________________________________________________________________________

     III.EXAMENUL SOMATIC ŞI FUNCŢIONAL

3.1.Aspectul somatic

Conformaţia capului_______________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Mecanisme periferice ale vorbirii_____________________________________________

Cavitatea bucală_________________vălul palatin_______________________________

______________________limba_____________________________________________

buzele_________________maxilarele_________________________________________

dantura__________________________________________________________________

3.2.Motricitatea

Mersul__________________________________________________________________

Coordonarea generală a mişcărilor____________________________________________

Lateralitatea______________________________________________________________

Motricitatea limbii________________________________________________________

Motricitatea mimico-facială_________________________________________________

Motricitatea buzelor_______________________________________________________

Motricitatea vălului palatin_________________________________________________

Ritmul acustico-motor_____________________________________________________

3.3.Respiraţia

Diferenţierea dintre respiraţia orală şi cea nazală_________________________________

Tipul de respiraţie_________________________________________________________

3.4.Funcţia auditivă

Atenţia auditivă___________________________________________________________

Memoria auditivă_________________________________________________________

Capacitatea de diferenţiere fonematică_________________________________________

Auzul muzical____________________________________________________________

3.5.Funcţia fonatorie

Intensitatea vocii__________________________________________________________

Calitatea vocii____________________________________________________________

Mutaţia vocii_____________________________________________________________

 

        IV.LIMBAJUL ORAL ŞI SCRIS

4.1.Pronunţia sunetelor şi a cuvintelor

Reproducerea fonemelor pe bază de auz_______________________________________

Reproducerea fonemelor pe bază de citire______________________________________

Mişcări articulatorii defectuoase______________________________________________

Mişcări asociate__________________________________________________________

Omisiuni de sunete________________________________________________________

Confundarea sunetelor_____________________________________________________

Estomparea terminaţiei cuvintelor____________________________________________

4.2.Ritmul şi fluenţa vorbirii

Sarcina__________________________

Fluenţa__________________________________________________________________

Ritmul vorbirii___________________________________________________________

Poticniri la sunete_______________________silabe_____________________________

_____cuvinte_____________________________________________________________

Repetări de sunete______________________silabe______________________________

_____cuvinte_____________________________________________________________

Spasme articulatorii şi muşchii afectaţi________________________________________

Calitateavorbirii:independentă_______________________________________________

reflectată________________________________________________________________

Calitatea citirii:independente

reflectată_____________________________________________________________

Diverse fobii_____________________________________________________________

Mişcări concomitente______________________________________________________

Vorbirea în diferite situaţii__________________________________________________

Bâlbâiala în cânt şi la instrumente____________________________________________

Bâlbâiala în scris__________________________________________________________

4.3.Scrierea şi citirea

Copiere_________________________________________________________________

Dictare__________________________________________________________________

Compunere______________________________________________________________

Structura grafică__________________________________________________________

Structura logică___________________________________________________________

Citire___________________________________________________________________  V. DIAGNOSTICUL TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

 5.1.Caracterizarea limbajului şi a persoanei examinate

Vorbirea________________________________________________________________

Scrisul__________________________________________________________________

Cititul__________________________________________________________________

Succesul şcolar___________________________________________________________

Conduita________________________________________________________________

5.2.Cauzele şi diagnosticul

Cauze presupuse__________________________________________________________

Cauze confirmate_________________________________________________________

Diagnosticul iniţial________________________________________________________

Evoluţia diagnosticului

________________________

Diagnosticul final_________________________________________________________

       IV. Evidenţa frecvenţei la lecţiile logopedice

LUNA                           ZIUA
Octombrie                            
Noiembrie                            
Decembrie                            
Ianuarie                            
Februarie                            
Martie                            
Aprilie                            
Mai

________________

Lasă un comentariu »

Program de antrenament pentru dezvoltarea auzului fonematic

Auzul fonematic joacă un rol important în discriminarea sunetelor, silabelor şi a cunoştinţelor ca unităţi specifice limbajului.El se deosebeşte de auzul fizic şi nu se confundă cu acesta. Un om poate să aibă un auz fizic foarte şi un auz fonematic foarte slab. Când auzul fonematic este deficitar, recepţia limbajului este şi ea deficitară şi nici emisia vorbirii nu este corectă;de aceea trebuie să se acorde o atenţie deosebită tulburărilor de vorbire care au drept cauză deficienţe ale auzulu fonematic.

Auzul fonematic se dezvoltă odată cu îmbunătăţirea mişcărilor articulatorii;la rândul său acesta duce la îmbunătăţirea autocontrolului pronunţiei şi la formarea mişcărilor articulatorii corecte.

Fiecare individ, când pronunţă, face o comparaţie între pronunţia sa şi cea a persoanelor din jurul său;de asemenea trebuie să realizeze un autocontrol permanent cu ajutorul auzului asupra tuturor emisiilor sale.Un auz fonematic deficitar face imposibil acest lucru ceea ce duce la apariţia unor tipuri de dislalii ,tulburări de voce, rinolalii.Pe lângă faptul că logopatul respectiv nu este conştient de tulburările sale, el are dificultăţi şi în recepţia vorbirii, chiar a sensului acesteia.

Cel mai defavorizant dintre factorii determinanţi ai tulburărilor de auz fonematic este lipsa comunicării susţinute cu copilul încă din primele luni de viaţă.Lipsa unui mediu natural de vorbire şi neexersarea capacităţii de identificare şi discriminare a fonemelor sunt incriminate în legătură cu aceste tulburări (cazurile determinate de factori care ţin de structura intelectului sunt mult mai puţine decât s-ar putea crede).

Dacă se începe şcolarizarea fără a fi înlăturate deficienţele auzului fonematic acestea vor determina dificultăţi nu numai de emisie dar şi de discriminare a literelor şi rtepărezentării lor în plan grafic.

Se impune examinarea auzului fonematic ori de câte ori suntem confruntaţi cu dificultăţi de achiziţie a limbajuluivorbit şi scris.

Trebuiesc urmărite următoarele obiective:

-modul cum înţelege copilui vorbirea noastră;

-dacă rezolvă bine sarcinile;

-reacţiile copilulu la instrucţiuni ; 

Putem constata dacă sunt probleme cu auzul fonematic urmărind comportamentul şi reacţiile spontane ale copilului în timpul examinării:

-distanţa de la care copilul aude şi decodifică vorbirea şoptită;

-dacă în timpul examinării reproduce cele auzite şi în ce fel;

-dacă din câteva cuvimtze auzite a dedus propoziţia;

-dacă face apel la labiolectură;

-dacă s-a aţezat în aşa fel încăt una din urechi să fie îndreptată către examinator;

-cum reproduce sunetele perechi, cuvintele paronime, şi cele cu punct de articulare apropiat;

Poibilităţile lingvistice specifice SNC trebuiesc solicitate şi exersate încă din prima copilărie.

Redau în continuare câteva modalităţi concrete de dezvoltare a auzului fonematic;se pot folosi exerciţii şi jocuri de reproducere corectă a onomatopeelor(exemplu:zborul albinei,telefonul,soneria,scârţitul uşii,etc), jocuri senzoriale cuprinse în programa de învăţământ, jocuri hazlii,exerciţii de analiză fonetică şi exerciţii de pronunţare ritmică şi melodică.

La preşcolarii mici dezvoltarea auzului fonematic sepoate realoza mai ales prin joc:ghicirea vocii celor care-l strigă, diferenţierea unor sunete de altele, recitarea cu intonaţie a unor poezii; la preşcolarii mari se pot iniţia şi diferite activităţi de diferenţiere ţi identificare a cuvintelor paronime şi sinonime.

Jocurile didactice prin care se solicită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziţiei sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui anumit sunet într-n cuvânt aaaau un rol deosebit, pe lângă valenţele instructiv-educative, în dezvoltarea auzului fonematic.

Printre jocurile recomandate sunt: „Ce se aude ?”, „Cine vine la noi?”, „Am spus bine, n-am spus bine?”, „Repetă ce spun eu”, „Al cui este acest glas?”, „Deschide-ţi urechea bine!”, „Telefonul fără fir”, etc. Rolul acestor jocuri în corectarea pronunţiei defectuoase şi în perceperea corectă şi clară a sunetelor a fost de atâtea ori probat.

Voi prezenta în continuare un „Program de antrenament pentru dezvoltarea auzului fonematic”,acest program poate fi aaplicat zilnic în afara activităţilor obligatorii.

LUNI a. „Spune la ce am cântat?”(se folosesc instrumente al căror sunet poate fi înregistrat pe bandă magnetică:pian,acordeon, trompetă,tobă).               

         b. „Cine face aşa?”(se pot folosi sunete scoase de diferite animale sau zgomote din natură înregistrate pe  CD sau casete audio); copiii pot fi puşi ei înşişi să emită diferite onomatopee .

         c. Jocul silabelor;se pronunţă serii de silabe paronime în ritmul bătăilor din palmă sau după un metronom.Exemplu:

pa, po, pu, pe,pi.                   ta, to, tu, te, ti

ba, bo, bu,be, bi.                    da, do ,du , di.

ga, go, gu, ghe, ghi.               fa, fo, fu, fi.

ca, co , cu ,che, chi.               va, vo, vu,vi.

sa, so ,su , se , si.                  şa, şo , şu, şi.

              za, zo , zu, ze,zi.                    ja, jo, ju,ji.

MARŢI  „Repetă ce spun eu.”

              – exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore în cuvinte paronime:

P-B                      T-D                                    C-G

              paie-baie             tata-data                          cară-gară

              papa-baba           tare-dare                         caz-gaz

              parcă-barcă         tună-dună                        coală-goală

              pară-bară             tac-dac                            coarnă-goarnă

              poală-boală          toamnă-doamnă              cocoşi-gogoşi

              pere-bere             trepte-drepte                    cât-gât

              pir-bir                    topor-dobor                     când-gând

              pile-bile                 tuş-duş                            cură-gură

               pun-bun                lată-ladă                          crai-grai

               prună-brună          pot-pod                            creier-greier

               alpine-albine          roată-roade                     nucă-nugă

                pază-bază             spate-spade                    luncă-lungă

  pufni-bufni             pături-păduri                   stâncă-stângă

                                pată-bată                        fac-fag

                                vatră-vadră                      trac-trag

                                clătite-clădite                   

                                 a clăti-a clădi

F-V                          S-Z                                    Ş-J

fată –vată                 sare-zare                           şale-jale

far-    var                   sac-zac                              şapcă-japcă

file-vile                       seamă-zeamă                    şir –jir

fii-vii                            oase-oaze                         prăşitură-prăjitură

foi-voi                         oase-oaze                          prăşit-prăjit

fin-vin                         rase-raze                           prăşit-prăjit

fază-vază                    sar-zar                              

facă-vacă                    sărit-zărit                         

fulg-vulg

fină-vină

MIERCURI     Jocul: „Cu ce sunet începe cuvântul.”

 a.exerciţii pentru diferenţierea sunetelor cu punct de articulare  apropiat:

     Ş-S                        Z-J                 Ţ-CE-CI                 R-L

              coş-cos                    zale-jale           aţe-ace               rasă-lasă

               şold-sold                 zar-jar               ţine-cine             cramă-clamă

                şcoală-scoală         zoi-joi                ţel-cel                 rege-lege

                laş-las                                            înţeapă-înceapă   rac-lac

                creşte-creste                                   munţi-munci         rampă-lampă

                muşcă-muscă                                   plăţi-plăci             rupă-lupă                                                 

                peşte-peste                                       ţeapă-ceapă        radă-ladă                                                                  

                pişc-pisc                                                                          roz-loz                                                                       

                  b.diferenţierea unor cuvinte diferite (ca semnificaţie) cu punct de articulare apropiat:

                                       bardă-barcă-barză

                                        rece-lege.rege

                                        top-ţop-dop

                                         duduie-gutuie

                                         cer-ger

                                          clonţ-glonţ

               JOI       Jocul: „Spune la ce m-am gândit.”

                            a.transformări de cuvinte prin înlocuire de sunete şi silabe:

               co-pac    a-luna    s.. ac           me-re      ca-să    să-pun        coa-jă

               co-pil      a-dânc   s.. apa         ma-re      ma-să   să-mânţă    câr-jă

               co-coş    a-pa       s.. are          soa-re      tru-să    să-nătos     bir-jă

               co-vor     a-casă    s.. albă        ta-re        la-să                        vra-jă

               co-cor     a-nimal   s.. trugure    pădu-re  

               co-joc      a-rici       s..tilou         floa-re    

                co-vrig                   s..ifon          za-re                      

                                                                  mânca-re

                 fat..ă                 gu.şă             ci-reşe                 mer-ge

                  mam..a             fi-şă               ci..orap                min-ge

                  cas..a                fa-şă             ci-nema                mu-ge

                   can..a               păpu-şă         ci..oară                mul-ge

                    fust..a               mănu-şă        ci..rc                    fu-ge

                    rochi..a                                   ci..ocane              fri-ge

                                 b.Formează cuvinte care încep cu: sa, ja, za, şe, re, etc.

VINERI   a.Jocuri hazlii: „Cine spune mai repede?”

  1.Pe cap un capac , pe capac un ac.

     2.Căprarul crapă capul caprei pe capră,în patru.

     3.Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostârcească

     4.Papucarul papppucîre.te papucii papucăresei.

     5. Şapte sape late şi alte şapte sape late, să le car pe toate în                

      spate.

  6.Balaban Bălăbănescu bâlbâieşte bâlbâituri bâlbâite pe

      negândite.

  7.Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel

     care a venit bucuros de la Bucureşti.

  8. Un tâmplar din strada Tâmplari, pe când tâmplărea în tâmplărie

       lovit din întâmplare tâmplăreasa în tâmplă.

  9.De gospodărit m-am gospodărit, dar de desgospodărit  nu mă

     pot desgospodări căci desgospodăria e păguboasă.

 10.Am o mâţă mâţoasă căpăţânoasă care are cinci mâţoşei jucăuşi    

      frumuşei.

                b.Jocul: „Deschide-ţi urechea bine”, pentru recunoaşterea

     vocii colegilor.

                 c.Jocul: „Telefonul fără fir”.

                                  *        *          *

Lasă un comentariu »